A trecut ceva vreme de când am fost în capitală pentru a participa la preselecţii. Ce gust mi-a rămas în minte de atunci? Parcă toată istoria m-ar fi împins să ajung mai deep în ceea ce priveşte munca în echipă şi rolurile atribuite fiecărui membru în parte. E nevoie de multă muncă şi răbdare. Altfel totul capătă o umbră un pic amăruie. Entuziasmul piere încetul cu încetul.
Am pornit de la neuroni, idei şi vise... poate conexiunile s-au uzat pe parcurs. Emoţiile trăite la valoarea maxima parcă au scurtcircuitat puţin reţeaua. Aşteptări prea mari, drumul obositor ca să ajungem la destinaţie... M-am întrebat de multe ori: A meritat oare toată osteneala? Şi totuşi, a meritat. Nu pentru că am participat la Olimpiadele Comunicării, ci pentru că în cadrul Echipei Deep am avut parte de momente de neuitat. Într-un fel a fost o experienţă unică.
Despre Olimpiade... mai bine ne-ar fi dat să rezolvăm o ecuaţie de gradul 3, decât să ne amăgim că or să ne aprecieze pentru originalitate şi ideea în sine. Ajunşi acolo şi văzând artileriile grele în materie de suport tehnic pentru prezentare, ne-am uitat cu o oarecare mândrie la foile mâzgâlite pe care le-am împărţit frăţeşte ca să aibă fiecare ceva de ţinut în mână :) Lefter Popescu era într-un fel numele ce ne caracteriza privind suportul tehnic. Ne bazam pur şi simplu pe neuronii noştrii şi pe corectitudinea şi maturitatea boardului de preselecţie. Greşeală fraţilor! Dacă doriţi să ajungeţi mai departe de pragul preselecţiilor, luaţi laptopul, prezentarea ppt, sau tot ce vă trece prin cap şi poate fi cărat înăuntrul clădirii ca să vă exprimaţi conceptul fără a da loc neînţelegerilor. Să vadă omu' color pe alb, că asta e ideea voastră pentru campanie. Mici trucuri, dar posibil cu efect imediat. Adică imaginaţi-vă cum arăta Echipa Deep după nici nu mai ştiu câte ore de călătorie cu maxi de la Tg Mureş până-n Bucureşti... aţi prins ideea? Parcă am fi fost Echipa Deep Sh*t. Feţe obosite, ţinută cât se poate de lejeră, de am fi intrat de pe stradă în adevăratul sens al cuvântului.
Oricum, eram o echipă plină de speranţe şi cu încredere în propriile atuuri. Devotamentul faţă de acest proiect totodată ne-a consolidat cunoştinţele legate de lumea dură a advertisingului. Dacă nu eşti pe fază când trebuie, vei fi nevoit să lupţi din răsputeri ca să ajungi din nou în postura de a dovedi.
Vreţi la Olimpiade? Aveţi suportul meu, însă aveţi grijă, învăţaţi mai întâi câte ceva din greşelile altora, că din feedback-ul juriului n-o să aveţi ce descifra... pentru că de fapt nu prea am primit feedback la preselecţii. Poate dumnealor consideră chiar şi 1 minut de critică un fel de serviciu care nu se dă gratis, sau şi mai bine, o ofertă cu steluţă.
Succes la proiectele voastre de vară, poate ne întâlnim la Olimpiadele Comunicării şi la anu'!
Am pornit de la neuroni, idei şi vise... poate conexiunile s-au uzat pe parcurs. Emoţiile trăite la valoarea maxima parcă au scurtcircuitat puţin reţeaua. Aşteptări prea mari, drumul obositor ca să ajungem la destinaţie... M-am întrebat de multe ori: A meritat oare toată osteneala? Şi totuşi, a meritat. Nu pentru că am participat la Olimpiadele Comunicării, ci pentru că în cadrul Echipei Deep am avut parte de momente de neuitat. Într-un fel a fost o experienţă unică.
Despre Olimpiade... mai bine ne-ar fi dat să rezolvăm o ecuaţie de gradul 3, decât să ne amăgim că or să ne aprecieze pentru originalitate şi ideea în sine. Ajunşi acolo şi văzând artileriile grele în materie de suport tehnic pentru prezentare, ne-am uitat cu o oarecare mândrie la foile mâzgâlite pe care le-am împărţit frăţeşte ca să aibă fiecare ceva de ţinut în mână :) Lefter Popescu era într-un fel numele ce ne caracteriza privind suportul tehnic. Ne bazam pur şi simplu pe neuronii noştrii şi pe corectitudinea şi maturitatea boardului de preselecţie. Greşeală fraţilor! Dacă doriţi să ajungeţi mai departe de pragul preselecţiilor, luaţi laptopul, prezentarea ppt, sau tot ce vă trece prin cap şi poate fi cărat înăuntrul clădirii ca să vă exprimaţi conceptul fără a da loc neînţelegerilor. Să vadă omu' color pe alb, că asta e ideea voastră pentru campanie. Mici trucuri, dar posibil cu efect imediat. Adică imaginaţi-vă cum arăta Echipa Deep după nici nu mai ştiu câte ore de călătorie cu maxi de la Tg Mureş până-n Bucureşti... aţi prins ideea? Parcă am fi fost Echipa Deep Sh*t. Feţe obosite, ţinută cât se poate de lejeră, de am fi intrat de pe stradă în adevăratul sens al cuvântului.
Oricum, eram o echipă plină de speranţe şi cu încredere în propriile atuuri. Devotamentul faţă de acest proiect totodată ne-a consolidat cunoştinţele legate de lumea dură a advertisingului. Dacă nu eşti pe fază când trebuie, vei fi nevoit să lupţi din răsputeri ca să ajungi din nou în postura de a dovedi.
Vreţi la Olimpiade? Aveţi suportul meu, însă aveţi grijă, învăţaţi mai întâi câte ceva din greşelile altora, că din feedback-ul juriului n-o să aveţi ce descifra... pentru că de fapt nu prea am primit feedback la preselecţii. Poate dumnealor consideră chiar şi 1 minut de critică un fel de serviciu care nu se dă gratis, sau şi mai bine, o ofertă cu steluţă.
Succes la proiectele voastre de vară, poate ne întâlnim la Olimpiadele Comunicării şi la anu'!
