Olimpiadele Comunicării - un eveniment așteptat de mulți. În ultimul timp am fost total dezorientat, n-am știut ce să mai cred: e doar un brand strălucitor, care acoperă realitatea crudă a profesiei de comunicator (fie vorba de relaționist, de planner, de media buyer, ce brand manager sau de expertul în comunicarea politică), sau e însăși realitatea stălucitoare? Poarta fermecată care pe care bați și ți se deschide, poți păși pe tărumul fermecat al PR-ului, al publicității și alte tărumuri fermecate, fiecare cu vraja lui proprie. Sunt unii care cred despre domeniul comunicării că e locul ideal pentru a dezvolta o carieră de succes, unde poți străluci, unde poți fii creativ, și în final locul unde dacă dai dulceață de nucă pentru colegii nou veniți, înseamnă că ești super bun. Domeniul în sine e acoperit de o vălură de mister, și cred că această misteriozitate reușește să atragă tinerii. Unii habar n-au ce înseamnă PR, care e locul advertisingului în mixul de marketing sau în comunicarea corporatistă în general, știu doar că sună cool, și merită încercat. Tot puțini știu că în domeniu, dacă vrei să ajungi undeva, de obicei trebuie să lucrezi pestre program, să te stresezi dacă clientului va plăcea propunerea ta, și nu în ultimul rând locul, unde poți muri de infart la 3o și ceva de ani. S-ar putea ca eu să fiu prima persoană care spune acest lucru, și pe deasupra s-ar putea să fie o prostie, dar totuși spun cu o convingere adâncă, și o spun tot mai tare: Profesiile din domeniul comunicării din România trebuie demitizate!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
In mare ai dreptate, desi exagerezi putin. Mare parte din acest adevar incercam sa-l dezvaluim in fiecare an la Conferinte.
Oricum Olimpiadele nu mascheaza o realitate, ci ii pregatesc pe oameni pentru ea. Si cu partile rele (oboseala, stres, riscuri pentru sanatate) dar si cu cele bune (satisfactia reusitei, celebritatea, premiile etc.)
Post a Comment