Big city life...

Un lucru m-a surprins foarte mult, în capitala noastră mare şi frumoasă, oamenii erau foarte deschişi ne-au ajutat chiar şi când nu am cerut nici un fel de ajutor. Ce fel de ajutor? ... Ei ne-au arătat direcţia, ne-au spus în care staţie să mergem dacă vrem să ajungem nu ştiu unde mai repede. Lucrul minunat pe care-l trebuie să remarcăm, este că deşi oamenii se grăbeau să ajungă la lucru, sau oriunde, s-au oprit pentru câteva secunde, nu conta dacă vorbeam în maghiară sau în română, ajutorul lor, care consta în câteva cuvinte, pentru noi era surprinzător.
Dar nu numai oamenii pe stradă erau altfel, decât credeam, atunci când am ajuns la locația concursului, o fată ne-a întâmpinat cu un zâmbet mare, ne-a salutat, ne-a îndrumat şi ne-a urat mult succes. Avea o energie incredibilă, care ne-ar fi ajuns la toţi. Nu cunoşteam pe nimeni, nici o echipă, dar unii chiar ne-au surprins pentru că erau foarte veseli, ne-au salutat şi ne-au urat mult succes. Desigur puteam observa la fiecare echipă ceva: unii erau liniştiţi, alţii aveau emoţii, iar noi nici nu ştiu... nu am avut emoţii până la ultimul moment. Juriul... a fost juriul... ne-au ascultat, ne-au spus observaţiile ca orice juriu... nimic deosebit... cel puţin pentru mine.
Bucureşti... un oraş care nu doarme niciodată, în care oamenii întotdeauna se grăbesc undeva, dar totuşi au câteva secunde pentru alţii... am rămas cu o impresie bună, plăcută şi am ajuns la concluzia că mai vreau să vizitez capitala... I want to feel the big city around me!